Tabara dulcineilor 2013
Pentru ca tabara de anul trecut (august 2012) a fost o reusita totala, copiii ( dar si parintii...) au solicitat repetarea acestei experiente.
De data aceasta, mai cu curaj, am hotarat sa ne indepartam de Bucuresti si sa cautam un loc la poalele muntilor, unde sa ne bucuram de racoare (pentru ca am pastrat ca si perioada de “evadare” luna august) si de aer curat. Ca si in urma cu un an, am ales o tabara care nu a mai gazduit dulcinei, sperand ca se vor putea adapta din mers la programul nostru, alegerile noastre din punct de vedere al hidratilor dar si la nevoia noastra de miscare.
Am tras lozul castigator si de data aceasta ! Tabara Oratia, localizata la intrarea in Cheile Dambovicioarei, este situata intr-un peisaj de basm, sub culmea muntilor, intre pasuni verzi si livezi de pomi fructiferi, unde linistea e sparta doar de talanga vacutelor si zumzetul albinelor.
Copiii au facut drumetii zilnic, au vizitat Cheile si Pestera Dambovicioarei, au urcat pe munti, au facut poze la Cetatea Oratia, punct vamal medieval intre Tara Romaneasca si Brasov, au cantat, au dansat si au pictat tricouri (am deprins tehnica tie-dye).
Nu a lipsit focul de tabara, organizat in doua seri pentru ca copiii nu epuizasera de spus glumele / scenetele in jurul focului in prima seara.
Surpriza organizatorilor: un bal mascat, unde personajele au fost atat copiii, cat si parintii impreuna cu “doamna doctor”. Sceneta “Scufita Rosie si lupul care avea diabet”, in care adultii au fost personajele principale, a testat si cunostintele copiilor in materie de hipoglicemie, pentru ca ursul avea hipo si trebuia tratat !
Cativa tatici au participat in mod activ la prepararea si calcularea “bucatelor”, respectiv hidratilor. Au preparat pizza, prajituri cu fructe si deserturi cu ciocolata colorata, in care calculul hidratilor a fost perfect ca si glicemiile postprandiale ale copiilor.
Experienta mea de neuitat : am coborat cu copiii intr-o pestera inca neexplorata (necartografiata) si, pentru ca “ intunericul era gros”, am facut un popas pentru testarea glicemiei la lumina lanternelor. Am ajustat glicemia cu cate o dextroza si apoi am patruns “adanc” in interiorul muntelui! Uauuuu!
In concluzie : aceste zile petrecute in tabara au fost o distractie grozava pentru copii, un real “schimb de experienta” pentru mamici si o oportunitate de a implica mai mult taticii in “bucataria” diabetului. Pentru mine ele au reprezentat, inca o data, ocazia de a face parte din viata dulcineilor mei 24 ore din 24, de a pune in practica teoria medicala si de a testa cunostintele parintilor si copiilor.
Rasplata mea ? Apelativul “doamna doctor”, pe care ei il rostesc fara sa regasesti nici o conotatie medicala in el !
http://sprijinpentrudiabet.ro/index.php/activitati/tabara-dulcineilor/tabara-dulcineilor-2013#sigProGalleriacf479446d7