Menu

Privind catre trecut

Privind catre trecut

Desi istoria diabetului porneste in antichitate, pe vremea egiptenilor (anul 1500 IC), posibilitatea de masurare (sau mai corect spus “apreciere”) a glicemiei a fost posibila abia la inceputul secolului 19 sub forma unor teste simple, colorimetrice, ce decelau glicozuria (prezenta glucozei in urina).

[NB. Glucoza apare in urina = glicozurie la valori ale glicemiei plasmatice peste 180 mg/dl; acest fapt este un mecanism de aparare al organismului care incearca sa elimine glucoza in exces pe cale renala. Acest “prag renal” de eliminare al glucozei difera de la persoana la persoana si in diferite etape ale vietii, dar valoarea lui este de aprox 180 mg/dl].

Astfel, Trommer (1841) si Von Fehling (1848) au realizat primele teste calitative urinare colorimetrice, care decelau doar prezenta glucozei in urina, dar nu cuantificau si cantitatea de glucoza la acest nivel.

In 1850 Jules Maumene a dezvoltat primul test tip bandeleta din fasii de blana de oaie impregnata cu clorura de staniu, peste care, daca aplicai cateva picaturi de urina in care era prezenta glucoza, aparea un precipitat de culoare neagra.

George Oliver, in 1883, a conceput prima bandeleta de hartie, folosind reactivul carmin-indigo pentru detectarea glicozuriei.

Trebuie sa mentionez ca in tot acest interval de timp tratamentul pentru diabetul zaharat tip 1 era doar dieta (excluderea glucidelor si adoptarea unei diete compuse exclusiv din proteine si lipide) si prognosticul vital al pacientilor era nefast ( supravietuire medie aproximativ 1 an). Insulina a fost “descoperita” in 1921, primul pacient a fost tratat cu insulina in ianuarie 1922, iar fabricarea ei pentru sustinerea tratamentului pacientilor a inceput in 1923.

In acele vremuri Elliott Joslin, personalitate in domeniul diabetologiei, sustinea conceptul de self-management al diabetului prin dieta, exercitiu fizic si monitorizarea frecventa a glucozei in urina, un echilibru corect al diabetului putand fi atins doar urmarind absenta glucozei in urina.

In 1945 a aparut Clinitest-ul, elaborat de Compton si Treneer, sub forma unor pastile ce contineau toti reactivii necesari pentru detectarea glicozuriei. Pastila se adauga intr-o eprubeta, impreuna cu 5 picaturi de urina si 10 picaturi de apa distilata; reactia care urma era o reactive exoterma, cu degajare importanta de caldura .Glucoza prezenta in urina suferea procesul de oxidare, determinand schimbarea culorii albastre a amestecului in galben spre oranj. Culoarea rezultata trebuia comparata cu o scala de culori asimilabila unui anumit grad de glicozurie. Astfel, fiecare pacient avea un mic laborator de chimie acasa!

Un concept similar, al reactivilor compactati intr-o tableta, a fost dezvoltat si pentru determinarea corpilor cetonici in urina in 1950. Imaginea urmatoare reprezinta un kit combinat, Clinitest si Ketotest, ce putea fi folosit de pacienti pentru determinarea glicozuriei si cetonuriei.

In 1965, Ernie Adams si echipa sa au dezvoltat prima bandeleta pentru aprecierea glicemiei in sange, numita Dextrostix. Bandeleta era impregnata cu reactiv, necesita o picatura mare de sange ( 50-100 µl, in comparatie cu doar 0.5 µl la glucometrele actuale ! ). Dupa un minut se spala suprafata bandeletei de sange si culoarea obtinuta se compara cu o scala colorimetrica pentru a obtine o valoare semicantitativa a glicemiei. Acest tip de testare a glicemiei a fost rezervata doar uzului de catre cadrele medicale, deoarece avea multe neajunsuri legate in principal de distingerea diferentei intre nuante si implicit glicemii.

Cam in acelasi timp, compania germana Boehringer Mannheim a dezvoltat o alta bandeleta pentru determinarea glicemiei, numita Chemstrip bG, care era mai usor de folosit pentru ca picatura de sange putea fi stearsa cu o bucata de bumbac iar bandeleta avea doua registre de culoare ( unul bej , celalalt albastru) astfel incat vizualizarea si aprecierea corecta a culorii era mai facila.

Cam in acelasi timp, compania germana Boehringer Mannheim a dezvoltat o alta bandeleta pentru determinarea glicemiei, numita Chemstrip bG, care era mai usor de folosit pentru ca picatura de sange putea fi stearsa cu o bucata de bumbac iar bandeleta avea doua registre de culoare ( unul bej , celalalt albastru) astfel incat vizualizarea si aprecierea corecta a culorii era mai facila.

Primul glucometru ce a permis masurarea mai “precisa” a glicemiei din sange a fost introdus abia in anii 1970. Acesta a fost Ames Reflectance Meter , dezvoltat de Anton Clemens, ce folosea bandeletele Dextrostix pentru aplicarea picaturii de sange, modificarile colorimetrice de la nivelul acestora fiind “citite” si interpretate ca valori glicemice de aparat, care le afisa cu ajutorul unui cursor ce glisa pe o scala glicemica. Glucometrul cantarea 1.2 kg si necesita calibrare cu o bandeleta “standard”.

In 1974, Boehringer Mannheim a produs Reflomat, un alt glucometru ce folosea bandelete ce necesitau o cantitate mai mica de sange (20-30 µl).

[Pana in acest moment glucometrele erau folosite doar de catre cadre medicale, abia la mijlocul anilor 1970 s-a nascut ideea de auto-control glicemic la domiciliu]

Dextrometer a fost primul glucometru cu display digital, lansat in 1980. A fost ulterior detronat de Glucometer Ames, datorita dimensiunilor sale mai mici dar si pasilor de manevrare mai simpli si mai putini.

Glucochek a fost primul glucometru cap de serie produs de Lifescan (producatorul actual al glucometrelor OneTouch) ce a intrat pe piata europeana in 1980, in Anglia.

Anii ’80 au fost ani de evolutie febrila a dezvoltarii pietei glucometrelor. Au aparut glucometre mult mai simplu de manevrat, mai mici ca dimensiuni, diferite si atractive ca design, cu posibilitate de memorare a glicemiilor si care necesitau “picaturi de sange” din ce in ce mai mici.

In 1987 a aparut primul glucometru OneTouch , considerat déjà a 2-a generatie de glucometre datorita imbunatatirilor aduse ( un volum mult mai mic de sange era aplicat pe bandeleta déjà introdusa in glucometru, bandeleta nu necesita spalare sau stergere iar odata aplicata picatura de sange numaratoarea inversa incepea automat, rezultatul fiind afisat dupa 45 secunde).

In 1984 Boehringer Mannheim a lansat primul glucometru din seria Accu-Check ( denumit Reflolux in Europa).

In 1987 American Diabetes Association a stabilit ca deviatia permisa fata de valorile glicemice oferite de laborator sa fie de maxim 15% !

Urmatorul pas a fost introducerea bandeletelor cu biosenzori, ce au inaugurat a 3-a generatie de glucometre (Bandeleta contine glucoz-oxidaza, o enzima care oxideaza glucoza, si un mediator al transferului de electroni, ferocen, care inlocuieste oxigenul in reactia originala de oxidare a glucozei. Mediatorul ce a suferit procesul de reducere se reoxideaza la nivelul electrodului, generand un current detectat de un sensor amperometric!!! Complicat, nu, ce se intampla la nivelul unei bandelete?

Intre 1995 si 1998 Bayer, Abbott si Roche au preluat companiile pioniere Ames, MediSense si Boehringer Mannheim. In aceeasi perioada au fost trase si concluziile celor 2 studii de referinta in diabetul zaharat tip 1 ( DCCT = Diabetes Control and Complication Trial) si tip 2 ( United Kingdom Prospective Diabetes Study) care au demonstrat ca tratamentul intensiv al diabetului zaharat aduce beneficii nete in prevenirea complicatiilor specifice, astfel incat autocontrolul glicemic a fost recunoscut ca parte integranta a managementului intensiv al diabetului.


Deprecated: preg_replace(): The /e modifier is deprecated, use preg_replace_callback instead in /home/sprijinp/public_html/libraries/joomla/filter/input.php on line 652

Deprecated: preg_replace(): The /e modifier is deprecated, use preg_replace_callback instead in /home/sprijinp/public_html/libraries/joomla/filter/input.php on line 654